marți

Nu aberăm când vine vorba de frumos!


             Chiar nu o facem. Mai ales când niște oameni mișto fac un proiect și mai mișto. O să o fac pe aia nasoală și dau cu copy + paste, ca să înțelegeți mesajul cât mai bine.

”Ziua internaţională a autismului a devenit tot mai populară în ultimii ani, deoarece auzim tot mai des acest diagnostic şi încă nu înţelegem într-adevăr această tulburare. Prin implicarea copiilor, ne dorim să oferim o imagine de asamblu a ceea ce înseamnă pentru ei lumea înconjurătoare, aşa cum o percep şi aşa cum şi-o reprezintă. Dincolo de orice explicaţie bio-psiho-socială, emoţia primează. Ne dorim să surprindem realitatea acestor copii, să îi înţelegem şi să îi ajutăm să facă paşii spre integrare. Care sunt nevoile lor? Nevoia principală este acceptarea! Noi suntem alături de ei să vă prezentăm o altă lume,o lume plină de vibraţia emoţiilor. Copii implicaţi în proiect deţin motivaţia arzătoare de a arăta lumii modul în care ei trăiesc în prezent. Efortul lor de a se înnarma cu multă voinţă,capacitate de autocontrol şi toleranţă se sintetizează în puterea de a da mai departe altor copiii şansa de care au beneficiat ei. Pentru că împreună suntem mai putenici! Efortul este al lor şi noi îi susţinem!”

           Oamenii ăștia au dat unor copii speciali (și nu o dau la modul aiurea) câteva aparate ca să ne arate cât de (mai) frumoasă se vede lumea asta banală prin ochii lor. Nu știu ce a ieșit, încă, dar pun pariu că este ceva minunat și că impactul pe care îl vor avea fotografiile făcute de ei va fi pe măsură. Vreau să cred că suntem conștienți cu toții că avem incredibil de multe lucruri de învățat de la puștii ăștia și că sâmbătă vor reuși să ne deschidă ochii cât mai larg și să ne demonstreze cum lucrurile cele mai mici pot să îți îmbunătățească starea de spirit. Sper să ne rupem cât mai mulți oleacă de timp și câțiva bănuți și să le demonstrăm că, în ciuda minților limitate și a comportamentelor gri din țara asta, mai sunt câțiva oameni care au suflet și care pot ajuta la schimbarea pe care ne-o dorim cu toții pentru lumea din jur. Mai sper și că o să reușim să le răspundem cu un zâmbet puștilor care au depus atât de mult efort să realizeze ceva frumos pentru noi, ăștia care suntem îmbufnați și înegriți de problemele zilnic, de griji și de filmele nasoale care ni s-au întipărit, cumva, pe retină. 

          
 P.S. : Aici găsiți toate detaliile evenimentului. See ya there! 










luni

The day we went walking.

Duminică. Ce faci? Nimic. Ieși la plimbare că e soare la mare. Și unde mergi? Oriunde.

Am fost și noi. Ne-am plimbat. Recunosc cu rușine că deși sunt 25 de ani de când sunt aproape de Constanța, nu am văzut prea multe locuri. Duminică am urcat pentru prima dată în moschee. Am mers pentru prima dată pe Strada Vântului ca să o compar constant cu alte locuri în care ”cea mai strâmtă stradă” chiar e strâmtă. Am ajuns lângă Vila Șuțu. Roxana mi-a spus cât de minunată este. Când o să am 550 de mii de euro, o cumpăr fără doar și poate. Și am făcut poze. Pentru că mereu faci poze când te plimbi. Și ne-am plimbat cam vreo două ore. A fost nice. Mai facem.


PS: Am încercat și un timelapse cu telefonul. 








vineri

Nu mai răstigniți fumătorii.

      Vă rog eu frumos. Nu mai faceți asta. E urât. Și trist. Și noi nu vă răstignim pe voi. Noi suntem ok. Chiar suntem. Și cu legea asta care nu ne mai lasă să fim leneși și comozi. Chiar și cu ea suntem ok. Cel puțin noi ăștia întregi la cap. Ăștia care nu au rupt Facebook-ul în două comentând cât de aiurea e legea care oricum ai da-o, îngrădește libertatea cuiva. Da, ne place să fumăm. Nu, nu ne place că ne miros hainele a fum, dar nu ne plângem pentru asta. E alegerea noastră, în fond, să duhnim a bodegă și să ne stricăm plămânii cu toxicitate. 

      Vă spun sincer, nu am întâlnit până acum un fumător care să nu fie de acord cu legea asta. Am întâlnit cretini care nu sunt de acord cu nimic care să le depășească limita gândirii, dar nu fumători care să urle că legea asta îi discriminează. În schimb, știți ce am văzut cel mai mult? Nefumători, care deși ar trebui să își vadă de treabă pentru că legea a intrat în vigoare, o ard suuuper aiurea cu oricine. Și țin morțiș să menționeze un singur lucru: ”Daaaa' deee ceeee trebuieee eu să îți înghit ție fuuumul?! Da' dacă vrei să te omori, bineee mă, da' fă-o la tine acasă! etc, etc, etc.” Nu, nu se termină aici. Sunteți mulți, dragi nefumători, mulți și răi. Și vă canalizați ura în cel mai nepotrivit loc. 


      Știți care e singura chestie care mă deranjează la legea asta? Defapt, nici măcar la lege, ci la ce a creat. Nefumătorii nu ies atât de mult în cluburi și pub-uri pe cât pretind. Trust me. Știu câteva locuri care le-au creat condițiile necesare să meargă. Miroase a ylang ylang și a levănțică, unde nu vor da de niciun nenorocit de fumător care vrea să îi otrăvească și să îi omoare încet, în chinuri groaznice. Ghici ce? Sunt goale, tati. GOALE!
Unde sunteți, nefumătorilor? Că știu că eu ies. Și dacă se fumează, și dacă nu. Mă conformez. Dar voi? Voi unde sunteți acum că miroase a ”bubble gum” peste tot? Unde sunteți să râdeți de noi că stăm pe la uși, murind încet? Că eu nu vă văd. Și nu-mi plac nici oamenii care își duc copiii în baruri. Atenție! Baruri, nu restaurante. Nu mi s-a părut niciodată un loc propice pentru un copil. Și nu din cauza fumatului, no way. Din multe alte motive pentru care un bar/pub/club/cafenea nu e ok pentru un copil. 


                                                                                 
                                                                                        Semnat, un fumător civilizat.